- Gata -

M-am săturat de oameni care să-mi spună cum să-mi trăiesc viaţa, cum e bine, ce e sănătos, cum se face ceva corect, cum e cel mai bine să procedez. 

M-am săturat să mi se catalogheze acţiunile, să mi se spună că merit să mi întâmple cele mai groaznice lucruri, că nu am faţă de om care să merite ceva frumos, că-s risipitoare şi că mă plâng prea mult.

M-am săturat să ştie toţi ceilalţi ce decizie trebuie să iau, mai puţin eu, să îmi spună alţii care e ordinea corectă a cuvintelor din viaţa mea şi cum nu are deloc ritm melodia mea preferată. 

M-am săturat de sfaturi despre cum să fac lucrurile. Poate că vreau să fiu originală, poate că felul tău nu e musai cel mai bun pentru mine!

M-am săturat să credeţi că sunt superficială, că scriu prost, că abordez teme uşurele şi că accentul meu francez nu e suficient.

M-am săturat ca atunci când o iau la stânga, să-mi spuneţi că trebuie să fac dreapta şi invers.

Aşadar, din acest moment blogul este închis pe o perioadă nedeterminată.

Editorialele nu le veţi mai citi aici, ci în fiecare luni pe www.majesty.ro, pe prima pagină. Veţi recunoaşte uşor poza mea, aşa că nu e prea greu să mă reperaţi. 

De asemenea, posibilitatea postării comentariilor a fost anulată. 

Nearer My God to Thee (for 9 cellos) Steven Sharp Nelson

Pentru ca stiu ca multi se streseaza din cauza faptului ca maine e luni, va propun ca in fiecare duminica dupa amiaza spre seara sa avem un cantecel. Azi nu e karaoke, dar e o melodia instrumentala care mie imi linisteste inima. Sa ne punem castile la urechi sau sa dam boxele mai tare, sa dam play si sa ascultam cu inima deschisa.

Nu-i asa ca acum nu mai suna asa de rau luni dimineata? :)

Sa aveti pace in suflet!

nu a fost sa fie, partea nspea

Îmi tot spun că nu a fost să fie. Nici să lucrez într-un loc care îmi plăcea mult, nici să lucrez într-un loc care îmi plăcea mai puţin. Nu a fost să fie să ştiu o a patra limbă străină, fix cea pe care o căuta un angajator. Nu a fost să mă pricep să fac documentaţii ca la carte pentru un post care cerea 0 exprienţă în domeniu. Nu a fost să fie până acum. Trebuie să mai fie şi alţii ca mine. M-aş pune pe plâns că am ajuns să cerşesc să mi se dea şi mie ceva de muncă. Dar nu plâng, ci vreau să îi încurajez pe cei care trec prin ce trec eu acum.

Vă rog, nu vă gândiţi că nu sunteţi suficient de buni pentru un loc de muncă. Şi nu vă gândiţi că nimeni nu vă vrea. Poate că aţi ajuns la limită cu banii, atât de la limită încât nu aveţi nici nu ce ajunge la următurul interviu. poate că staţi 4 pe un salariu de 800 ron, în condiţiile în care numai plata dărilor este 1000 ron. Nu-i nimic, sepoate şi fără mâncare câteva zile, săptămâni. Poate că urmezi un tratament şi nu mai ai bani ca să-ţi cumperi medicamente. Poate că bei lapte îndoit cu apă şi te speli cu un şampon la fel de diluat. Poate cp ai renunţat să mai ieşi din casă pentru că mai ai o singură pereche de cizme care nus unt rupte şi pot fi purtate pe vremea asta. Şi o singură jachetă. Şi preferi să nu mai ieşi decât să le uzezi. Ai şi vândut tot ce ar fi putut să îţi aducă câţiva lei. 

Poate că aceasta e cea mai dezamăgitoare săptămână din ultima vreme: companiile s-au bătut care să te refuze mai repede şi a început să dispară şi coana speranţa. Îţi e foarte greu. Dar o mai scriu o dată: nu te gândi că nu ai fost suficient de bun, ci că nu a fost momentul sau locul potrivit. Există o vreme pentru toate, o să vină şi vremea noastră. 

Capul sus!