Vreau să încep prin a scrie că nu doar că eu NU sunt fan One Direction, dar mă desparte cel puţin un deceniu de fetele îndrăgostite până peste cap de cei cinci băieţi. Şi nu doar că nu fac parte din „publicul ţintă”, dar după timpul petrecut în Anglia, am devenit mai degrabă ANGLOFOBĂ decât aglofilă.

Din aceste două motive, consider că am putut privi obiectiv documentarul la care am fost invitată de Raluca. Şi pentru că ştiţi că eu trebuie să găsesc ceva bun în orice, am petrecut o oră şi jumătate într-o atmosferă mai degrabă de concert decât de film (mulţumită (probabil) fan clubului One Direction din România care se afla în sală) pentru a descoperi tocmai acest ceva bun. Dar nu am regretat nici măcar o secundă.

Să vă spun de ce merită să vedeţi „This is us”. Nu pentru că One Direction ar fi diferiţi de vreo formaţie de băieţi de care aţi auzit până acum. Nici pentru că au cucerit lumea în trei ani. Nici măcar pentru că sunt produsul de succes al fabricii de staruri X-Factor din Marea Britanie sau pentru că sunt extrem de simpatici.

Ci pentru că sunt cinci băieţi care au lumea la picioare – cel puţin aripa tânără :D a ei – dar care sunt de o modestie aproape ireală. Cinci oameni care au decis într-o dimineaţă în care nu aveau chef de nimic, să se trezească devreme şi să meargă la audiţii. Oameni care au făcut exact pasul acela cel mai greu, primul din restul vieţii lor. Este exact decizia de a te ridica din pat şi de a-ţi pune adidaşii, două acţiuni mai dificile decât alergatul în sine.

Cinci tineri slăbuţi, cărora nu li s-a urcat succesul la cap, deşi au concerte cu până la 65.000 de spectatori. Cinci tineri puşi pe şotii, care trăiesc acea perioadă din viaţă în care orice este posibil – împlinirea visului. Şi care îţi arată că împlinirea unui vis nu e lucru mic, ci costă.

Costă somn, costă energie, inimă multă şi curajul de a-ţi pune viaţa pe tavă şi de a rămâne onest felului tău de a fi. Şi, mai presus, dorinţa de a te lăsa modelat spre mai bine, mai sus, mai mare. O reţetă a succesului nu doar a One Direction, ci a oricui.

Mulţumesc Raluca pentru concursul fulger pe care l-am câştigat întâmplător şi mulţumesc Ruxandra Marin de la Oxygen PR pentru invitaţie.